miercuri, 6 mai 2009

optimism



ma regasesc... dar ceva ma-mpiedica...

parfumata reflexie a unui trecut mai puternic decat mine, mai viu decat mi-l doresc... imi tin capul in palme si-mi ascult bataile inimii... stiu, isi are propria ratiune, culori nebanuite...

nu renunt... o ultima suflare si ma smulg din bratele lui...

a ramas in urma... pasesc timid, ezit... legata la ochi, ma arunc cu incredere... sunt a lui, asa cum si el imi apartine: viitorul, destin neinteles.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu