Maturizeaza-te!

Cat ne mai place sa dramatizam… 

Viata noastra n-ar avea nici o culoare - contururi nereusite pe o bucata de hartie roasa si ingalbenita, daca n-am trai cu senzatia tragediilor zilnice. Totul doare, viata este nedreapta, prietenii dezamagesc, sansa ne ocoleste - abia in felul asta, credem noi, traim intens…

Orice lucru bun ni se pare firesc, prin urmare nevrednic de apreciat, orice fapta frumoasa trece neobservata, daca nu ne este adresata, daca nu ne schimba noua viata. Adoram sa vorbim despre suferinta (sau sa scriem despre ea), sa fim compatimiti, dar facem pe durii, pretindem ca suntem obisnuiti cu durerea, tragem aer in piept, cu o mimica afectata, si rostim gol si fals: “va fi bine!”, la urma urmei, “suferinta ne face mai frumosi”... omitem insa ca asta se intampla atunci cand ea este legitima...

Ce daca am fost mintiti, inselati, tradati? Li se intampla tuturor! Ce daca prietenii ne dezamagesc? Nu suntem primii care am patit-o si nici nu va fi ultima oara! Ia fii mai precaut cu ce lasi sa se vada, filtreaza multimea punctelor tale slabe afisate cu atata seninatate de parca asta te va face mai admirat pentru curajul de a te destainui… gratuitati lipsite de valoare in ochii necunoscutilor… Ce daca suntem nedreptatiti? Indraznim sa ne comparam cu nenorocitii care traiesc asta in fiecare zi, o simt in toti porii si, cu toate astea, tot se trezesc urmatoarea zi, continua, nu-si pun streangul in gat? Ce daca sansa ne ocoleste? Fa o medie! Nu ratacesti pe strazi, nu dormi in cutii de carton, avand o sticla puturoasa drept companie… Nu mananci radacini de copac in nu stiu ce pustie, nu te ascunzi intr-un beci de teama ca oriunde, in fata casei tale, ar putea astepta, in mod nefast, sub talpa piciorului tau, o mina. Nu strangi la pieptul tau trupul neinsufletit al copilului tau mort de frig si nici nu-ti “lingi bubele” de pe carnea ta macinata de o boala cumplita (lista ar putea continua)... Ce daca?! Nu spun ca nu doare, ca nu arde, ca razvratirea, manifestata sau nu, nu-ti poate otravi sufletul (nu asta e ideea), doar ca toate aceste "intepaturi" ar trebui sa fie treaba mea, sa mi le ingrijesc singura (asta daca nu cumva e vorba de o cangrena care sa necesite interventie specializata), prin urmare, n-am sa umblu dezbracata, afisandu-mi petele ce se vor scarpinate, doar pentru a starni mila si mirarea celor din jur - care, credem noi, n-au parte nici macar de atat, habar n-au prin ce trecem! De parca lumea ar fi un norisor in puful caruia se odihnesc toti, numai sub talpa mea salasluind cea mai neagra gaura... Patetic! 

Cat de egoisti, narcisisti, inconstienti si superficiali trebuie sa fim incat la fiecare nemultumire sa privim incruntati, cu maxilarul inclestat, in sus? Sa dam vina pe “divinitate” - vorba unei cantarete de muzica crestina care la TV nu indraznea sa pronunte numele lui Dumnezeu! (bine ca o faceau toti ceilalti concurenti, increstinati din pantece). Cautam mereu chestii motivatoare, care sa ne invete cum sa ne traim viata, ne petrecem zilele in fata monitorului, cautand scuze in afirmatii si citate siropoase, dar uscate de orice continut real: “daca-i las pe toti sa stie prin ce trec e pentru ca am incredere in ei, nu pentru ca imi place sa ma plang” (am parafrazat si generalizat pentru ca asta facem de fapt) etc… Ne ingropam in aplicatii facebook care sa ne raspunda la intrebarile existentiale, am zice: “Voi supravietui in 2012? Care este data mortii mele? Cand ma voi casatori? Cati copii voi avea? Cat de bogat voi fi? Ce masina mi se potriveste? etc”… Superficiali, cu mintea goala… actionam aproape mecanic… “Aaaa, pai am raspuns intrebarilor doar de FUN!“ Dar si asta spune ceva despre tine!

La numai 20 de ani, ne laudam ca am trecut prin multe, ca am suferit incredibil de mult si ne simtim atacati de afirmatiile altora care ne intreaba “vorbesti din experienta?” atunci cand ne dam cu parerea despre cum ar trebui sa reactionam in anumite situatii “dureroase”. Atata timp cat ai un acoperis deasupra capului, o familie, o bucata de paine si un pahar cu apa de care sa te bucuri in fiecare zi, n-ai pierdut pe cineva drag intr-un mod tragic si nu suferi de vreo dizabilitate care sa te impiedice sa faci ceva ce-ti doresti foarte mult sau care sa atraga batjocura sau dispretul “animalului” din omul de langa tine (etc.), cred ca ar trebui sa te gandesti de doua ori inainte sa te plangi pentru ca te-a mintit cineva in care aveai incredere, pentru ca a strigat seful la tine sau ti-a taiat din leafa, pentru ca azi ti-au suspendat netul pentru neplata la timp, pentru ca te persecuta nu stiu ce profesor, pentru ca esuezi in relatii, pentru ca ai pus cateva kilograme in plus, pentru ca nu esti apreciat de cine vrei tu si lista poate continua la nesfarsit... (pentru a-ti satisface curiozitatea, vezi FB).
Cand te roade ceva, uita-te la Iov, vezi daca mai indraznesti sa deschizi gura… Pentru linistea ta si binele sufletului tau, cand viata pare sa-si bata joc de tine, priveste la cei care n-au nici cat negru sub unghie, care nu se bucura de avantajele de care beneficiezi tu, care nici nu viseaza sa fie in locul tau… Esti singura? Daca te macina asta atat de tare si nu te poti bucura de compania prietenilor tai proaspat casatoriti fara sa cartesti in inima ta, creeaza-ti anturaje care sa nu-ti aminteasca lucrul asta in fiecare zi si alege sa faci ceva cu timpul tau, ceva ce, poate, amicii tai “impliniti” nu mai pot sa faca. Experimentezi constant (sau nu) falimentul in relatii? Esti usor manipulabil? Te ranesc la nesfarsit cei carora le oferi mai mult decat iti cer ei? Cauta vindecarea in relatia absolut perfecta cu un Dumnezeu ce nu dezamageste niciodata, iar El te va invata sa relationezi cu fiintele imperfecte in care, de prea multe ori, ne cautam implinirea in mod fatalist. Nu-ti sunt implinite nevoile materiale? Reevalueaza-ti-le si cauta sa descoperi lucrurile cu adevarat importante, care dau sens si care te imbogatesc sufleteste! Nu spun nimic nou, stii toate lucrurile astea, dar cred ca cineva trebuie sa-ti strige in ureche: “maturizeaza-te!” 

N-am crescut in puf, dar pot spune ca mi-au fost implinite nevoile esentiale... N-a fost totul si intotdeauna roz, dar am ales sa ma bucur de atat cat am si sa pretuiesc lucrurile cu adevarat importante, valoroase... Am iubit, detestat, admirat, dispretuit si ignorat in mod subiectiv sufletele care au trecut pragul existentei mele (as minti daca as spune ca i-am iubit crestineste pe toti). Iubesc viata asa cum e ea... cu nisipurile ei miscatoare, cu  drumuri ce nu se opresc pe marginea prapastiei, ci continua, chiar daca numai cu un fir subtire, intins deasupra ei, neavand intotdeauna parte de o bifurcatie atunci cand vezi negru in fata ochilor... Dar, pe langa toate astea, ai parte de cele mai fabuloase peisaje, de cele mai ingenioase ghicitori si cele mai provocatoare puzzleuri. Atat ca... viata iti va raspunde cu aceeasi moneda: o inima multumitoare va avea parte de fidelitatea cu care existenta aceasta o poate rasplati, dar o inima goala, sumbra si nemultumita, se va intoarce in "Egipt" cu fiecare ocazie, se va invarti in cerc printre dune de nisip, la cativa pasi de "laptele si mierea" de dincolo de movila de pamant ce-i obstructioneaza campul vizual... Maturizeaza-te, inainte sa ai parte de ceva cu adevarat crunt, nu-ti ispiti "destinul" cu lamentatii copilaresti!